Clasamente si statistici:

Trasee turistice cu plecare din Zarnesti in Piatra Craiului:

 Traseul de creasta

ETAPA I: NORD-SUD 3-3.30 h

Creasta Nordicã: Cabana Curmãtura - Saua Crãpãturii - vîrful Turnul - Saua Padinei Închise - vîrful Padina Popii - zona refugiului de la Vîrful Ascutit
Traseul de creastã, marcat cu punct rosu, porneste de la cabana Curmãtura. Initial, cînd iesim din cabana, ne abatem cãtre stînga spre Zãrnesti si dupã circa 10 m în aceastã directie ajungem în punctul de ramificatie a drumurilor. Pe un stîlp de marcaj cu tablã indicatoare citim, între altele, si explicatii referitoare la drumul nostru. De la tabla mentionatã ne abatem la stînga în urcus prin poiana cabanei si dupã scurta distantã intrãm în pãdurea de molid, revãrsatã de la creastã pe coastele de sud ale muntelui Piatra Micã. Urcusul în pantã accentuatã se domoleste prin pãdurea pe care o strãbatem, trecînd pe lîngã peretii albi de calcar, ridicati în marginea potecii. Dupã circa 20 minute, socotite de la cabana Curmãtura, ajungem în Saua Crapãturii, unde douã din marcajele turistice, comune pînã în acest loc cu traseul nostru, se despart: traseul, marcat cu bandã galbenã, conduce spre Zãrnesti, iar cel cu punct albastru spre Piatra Micã. Locul este semnalat de un stîlp indicator. Din dreptul stîlpului indicator coborîm cãtre stînga, ocolind prin Pãdure Coltul din Curmãturã, turn de piatrã împãdurit, ridicat în mijlocul înseuãrii dintre Piatra Craiului si Piatra Micã. La capãtul acestui pasaj întîlnim un stîlp indicator, pe a cãrui sãgeatã citim urmãtoarea explicatie: acces direct la cabana Curmãtura fãrã sa atingã Saua Crãpãturii - 10 minute. Deasupra stîlpului indicator, pe creastã, se aflã punctul cu altitudinea cea mai scãzutã a Curmãturii Pietrei Craiului. Pe axa de simetrie a acesteia, cãtre sud, spre valea Curmãturii, se adînceste talvegul unui vîlcel sec, iar la nord ulucul vãii Crãpãturii, delimitînd pe toatã lungimea lor Piatra Craiului de Piatra Micã. Adaugãm ca Saua Crãpãturii se aflã în cuprinsul Curmãturii Pietrei Craiului, pe versantul corespunzãtor muntelui Piatra Micã. Continuînd traseul, urmãm poteca prin pãdure, urcînd sustinut, uneori printre trunchiurile molizilor rãsturnati de vînt. Dupã scurtã vreme depãsim linia de creastã printr-o sa, de unde coborîm, traversînd cãtre abruptul masivului o întinsã zonã de grohotisuri, revãrsatã cãtre dreapta spre valea Crãpãturii. În fata noastrã se ridicã - stîrnindu-ne admiratia - peretele de piatrã albã pe care vremea a brãzdat numeroase jgheaburi. Ici-colo apar cîtiva molizi singuratici sau grupati, piperniciti si scrijeliti de vînturi. Escalada cãtre Creasta Nordicã a Pietrei Craiului începe dupã ce am traversat grohotisul. Un prag stîncos, înalt de 4-5 m, ne supune la primul examen de cãtãrare. Trecîndu-l cu bine, ne folosim în continuare de cele douã cabluri montate de-a lungul traseului. Urmeazã un jgheab cu grohotis mãrunt care pe o micã distantã trebuie trecut cu mai multã atentie. Pe mãsurã ce înaintam, panta devine mai înclinatã. Cu toate acestea, pasajele ce trebuie trecute nu sînt dificile, datoritã prizelor naturale pe care le folosim pentru sprijin si altor doua cabluri montate în locurile expuse. Înaintarea noastrã este usuratã de marcaj, care ne aratã uneori si punctele de sprijin pentru mîini. Dupã circa o orã de la cabana Curmãtura, ajungem în dreptul unui stîlp metalic; o sãgeatã indicatoare, fixatã pe el, ne dã urmãtoarele explicatii: spre cabana Curmãtura 45 minute - 1 orã. În dreapta stîlpului, pe o lespede, vedem marcajul cruce albastrã al traseului din Padina Hotarului, care ia sfîrsit în acest loc, la 1 850 m alt. În continuare, linia crestei începe sã se contureze tot mai bine; urcusul, desfãsurat în pantã mai domoalã, trece peste obstacole mici pînã la Turnul, primul vîrf al crestei în aceastã parte, unde pe un stîlp indicator sînt fixate douã sageti si o tablã cu explicatii asupra traseelor ce se ramificã de pe linia crestei spre diferite obiective, precum si timpii de mers. Vîrful Turnul este denumit local Turnul Pietrei, iar turistii îi spun uneori Turnul Pietrei Craiului. Din vîrful Turnul se desparte cãtre dreapta traseul prin Padina Sindileriei, care este foarte slab marcat la începutul coborîrii. Condusi de marcajul nostru, reluãm drumul pe creastã, privind în dreapta multimea de turnuri si creste, ridicate pretutindeni în Padina Sindileriei. Curînd însã va trebui sã renuntãm la aceasta plãcere si, din cauza unor obstacole, sã pãrãsim linia crestei cãtre stînga, pe versantul estic, ocolind vîrful Padina Închisã printr-o zonã împãduritã. La sfîrsitul intervalului ajungem în Saua Padinei Închise (1 955 m alt.), delimitata la sud de vîrful Padina Popii si la nord de vîrful Padina Închisã. Locul este marcat cu stîlp si tablã indicatoare. Prin acest punct trece traseul marcat cu bandã albastrã care, urmat cãtre dreapta, conduce în poiana fostului refugiu Diana, pe Brîna Caprelor, iar la stînga coboarã la cabana Curmãtura. Continuînd drumul pe linia crestei privim cãtre dreapta hãurile Padinei Închise, minunîndu-ne de nota particularã datã de stratele de calcar puternic redresate pînã la verticalã. Dupã 15 minute de mers ajungem pe vîrful Padina Popii (1 970 m alt.), punct de ramificatie semnalat de un stîlp metalic. Traseul este marcat cu triunghi albastru si conduce în coborîre cãtre dreapta, prin Padina Popii, în poiana fostului refugiu Diana. De pe vîrful Padina Popii, linia crestei se vede în fata noastrã, îngustã si punctatã cu pîlcuri de jnepeni. Pe aceastã portiune avem posibilitatea sa admiram în dreapta Padina Popii, delimitatã cãtre nord-est de Muchia Padina Popii; pe abruptul ei, denumit Peretele Mare din Padina Popii, s-au stabilit numeroase trasee alpine de o rarã frumusete. Dupã circa 400 m, socotiti din dreptul ultimului punct de ramificatie, creasta închide pe la obîrsie numeroasele vîlcele, afluenti ai vãii Ciorînga Mare. Jos, prin aceastã zonã, trece Brîul Ciorînga Mare, ramura de jos. Hãtasul din lungul brîului este greu de urmãrit, mai ales prin pãdurea de jnepeni prin care uneori se pierde. Dupã aproape o orã, socotitã de la vîrful Padina Popii, creasta devine lata, poteca trecînd peste Vîrful Ascutit (2150 m), de sub care se desprinde cãtre dreapta valea Ciorînga Mare, pe al cãrei pat înierbat se contureazã poteca nemarcatã cãtre Brîul Ciorînga Mare, ramura de sus, si refugiul Ciorînga Mare. Dincolo de vîrf, coborîm pe platforma refugiului de la Vîrful Ascutit. La circa 30 m mai jos întîlnim cîteva sãgeti indicatoare cu explicatii pentru traseul de creastã si coborîrea la cabana Curmãtura prin Padinile Frumoase. În acest loc ia sfîrsit prima etapã a traseului

ETAPA II: NORD-SUD 2-3 h

Creasta Nordicã: Zona refugiului de la Vîrful Ascutit -vîrful Timbalul Mare - Piscul Baciului (vîrful La Om) - Saua Grindului
Etapa a doua a traseului de creastã se desfasoarã la sud de zona refugiului de la Vîrful Ascutit . În punctul de plecare sînt fixate pe stîlpi metalici mai multe sãgeti de directie, cu explicatii pentru obiectivcle sau traseele turistice marcate în regiune. De la stîlpul indicator, poteca de pe Creasta Nordicã spre Piscul Baciului ne conduce circa 350 m mai mult pe linia crestei, pînã în apropierea Vîrfului Timbalul Mare, înãltat în fatã. Înainte de a începe urcusul pe vîrf, creasta se întrerupe de doua ori, formînd la mici intervale cîte o strunga. Din dreptul celei de-a doua, marcajul coboarã 4-5 m spre est, pe un scoc mai accidentat, pentru ca apoi sã revinã în alta strungã (a treia), unde pe versantul nord-vestic începe firul de obîrsie al Canionului Ciorînga Mare, prin care turistii obisnuiti cu catararea pe stînci si alpinistii coboarã la refugiul Ciorînga Mare, aflat lîngã fosta Cabana Ascunsã, pe traseul Vîlcelului cu Fereastrã. Locul poate fi identificat si dupã ,,fereastra" naturalã sfredelitã în peretele ce mãrgineste pe dreapta firul de obîrsie al canionului mentionat. Pentru refugiul Ciorînga Mare de lîngã fosta Cabana Ascunsã, pe traseul Vîlcelului cu Fereastrã, vezi indice 25. B. Continuînd traseul de creastã, urcãm sustinut pe vîrful Timbalul Mare (2177 m alt.), de unde putem privi cea mai fantastica zona a Pietrei Craiului, Padina lui Cãlinet, "paradis al alpinismului", rival al zonei Gãlbinele din masivul Bucegi. Dincolo de aceasta zona, peste mãgurile împãdurite si ulucul adînc al Dîmbovitei, vedem masivul Iezer-Pãpusa, iar mai la dreapta însiruirea nesfîrsitã de vîrfuri ale Fãgãrasului. Urmeaza coborîrea în Saua Calinetului, adîncita între vîrful Timbalul Mare si Vîrful dintre Timbale. În cuprinsul ei, prin prezenta unor coltani, saua prezintã o denivelare care o împarte în douã. În prima portiune, dinspre nord, ajung alpinistii veniti din traseele de pe Cãlinetul Mic; în cea de-a doua, dinspre sud, ajung cei care au urcat pe firul principal al Padinei lui Cãlinet. Reluãm traseul de creasta, urcînd pînã la Vîrful dintre Timbale (2 170 m alt.). Privind înapoi, vedem peretele, creasta si vîrful Timbalul Mare, cu stratele redresate la verticala, amintindu-ne de Orga Mare din Padina Închisã. În dreapta noastrã, pe versantul nord-vestic, se adînceste Valea Podurilor. Cu imaginea numeroaselor tancuri si muchii, ridicate în cuprinsul ei, înaintam cãtre sud pe linia Crestei Nordice, impresionati de sãlbãticia tinutului si îngustimea crestei pe care ne aflam. Trecînd de pe un versant pe altul, depãsim neregularitãtile traseului care culmineazã cu o traversare în coborîre pe versantul vestic, pînã în Saua Vãii Podurilor. Urmeazã depasirea celei mai dificile portiuni a traseului, lungã de circa 100 m. Marcajul ne conduce peste crenelurile crestei sau locurile mai expuse, trecînd de regulã pe versantul estic. Într-o micã strungã, locurile se domolesc, poteca trece în continuare pe versantul estic, urcînd printre pîlcurile de jnepeni sau cãtãrîndu-se peste mici sãritori. Intervalul ia sfîrsit cu un pasaj îngust de pe linia crestei, punctat în final de vîrful Timbalul Mic (2231 m alt.). În aceastã zonã ia sfîrsit traseul alpin de pe Muchia Timbalului Mic, iar mai înapoi, în Saua Vãii Podurilor, traseul de pe firul principal al vãii cu acelasi nume. De pe vîrful Timbalul Mic cãtre stînga putem privi cea mai sãlbaticã zonã a versantului rãsãritean, iar peste aceasta, satele branene, rãspîndite pretutindeni, peste Mãgurile Branului. Dincolo de ele zarea este închisa de la dreapta la stînga de masivele Leaota, Bucegi, Piatra Mare, Postãvaru si Gîrbova. Reluînd drumul de creastã coborîm sustinut, avînd în dreapta firele de obîrsie ale Ciorîngutei. Cînd am ajuns jos, într-o sa punctata cu jnepenisuri, sîntem în punctul din care încep cãtre sud Claile, vîrfuri stîncoase ce se înlãntuie pînã aproape de Piscul Baciului. Începînd din acest loc, pe versantul vestic se adîncesc firele de obîrsie ale Vlãduscãi. Dupã circa 21 ore ajungem pe vîrful Zbirii (2 220 m alt.). În continuare strãbatem o micã portiune de creastã mai accidentatã, dupã care urmeaza vîrful Claia Cãldãrii Ocolite (2 202 m alt.), sprijinit cãtre dreapta de creasta Coltilor Rãi. Din dreptul acesteia urcam în lungul crestei, devenitã mai latã si usor înierbatã, trecînd pe deasupra Cãldãrii Ocolite, pînã pe vîrful La Om sau Piscul Baciului (2238 m). La sud de vîrf se ramificã spre stînga, în coborîre, traseul 1. A (marcat cu bandã rosie) spre refugiul Grind. Mai jos de acest punct, pe linia crestei, la circa 350 m, ajungem la stîlpul metalic din Saua Grindului, limitã sudicã a Crestei Nordice, unde etapa a II-a a drumului de creastã ia sfîrsit.

ETAPA III: NORD-SUD 3-4 h

Creasta Sudica: Saua Grindului - Coama Lungã - Saua Funduri
Pentru a delimita mai precis Creasta Nordicã de Creasta Sudicã a Pietrei Craiului, am ales ca hotar punctul cel mai coborît dintre Piscul Baciului si vîrful Grind, pe care l-am denumit Saua Grindului. Un stîlp de marcaj, dispus în acest loc, la intrarea pe traseul de coborîre spre cabana Plaiul Foii pe "La Lanturi", serveste si ca reper pentru identificare. Din Saua Grindului, condusi de marcajul cu punct rosu, urcãm pe Creasta Sudicã spre vîrful Grind (2210 m alt.), la care ajungem curînd. În continuare strãbatem cea mai dificilã portiune a traseului de creastã, de-a lungul unei muchii înguste si sinuoase. În stînga, pe versantul rãsãritean, se adîncesc Hornurile Grindului, al cãror talveg plin de grohotis formeazã în aval obîrsia vãii Cheia de sub Grind. În dreapta, pe abruptul vestic, vedem aglomerarea de turnuri si creste ce caracterizeaza zona denumitã Umerii Pietrei Craiului. Intervalul ia sfîrsit într-un loc mai domolit, de unde începem urcusul în lungul obstacolelor ce preced Coama Lungã, cea mai impresionantã portiune de creastã din întregul masiv. Privitã în ansamblu, ea are aspectul unui acoperis asemãnãtor cu acela al marilor piscuri Vistea-Moldoveanu din Fãgãras. Îngustã si destul de lunga, creasta lasã pe stînga si mai ales în dreapta un perete foarte abrupt. La sud de Coama Lungã, poteca ne poarta pe deasupra peretilor înalti ai abruptului vestic, unde alpinistii si-au gasit o vastã zonã pentru practicarea acestui sport al curajului si vointei. Astfel depãsim pe rînd: Peretele din Padina Lãncii, Poiana Închisã, Peretele Marelui Grohotis, delimitat cãtre sud de Muchia Rosie, Peretele Piscului Rece, Peretele Piscului cu Brazi, Peretele de la Ceardac, Muchia lui Ivan si Valea lui Ivan, care încheie zona cercetatã de cãtãrãtori pe versantul vestic al Pietrei Craiului. Din dreptul acestei vãi, creasta îsi pierde din înaltime. Numeroasele vîrfuri întrerupte de sei sau de strungi înguste le ocolim pe versantul estic, condusi de marcajul dispus pe o potecã aflatã la circa 40-50 m sub creastã. Uneori strãbatem pe acest versant zone întinse, acoperite cu jnepeni sau presãrate cu smirdar, care în perioada înfloririi (lunile mai- iunie) înroseste muntele cu florile lui si înmiresmeaza atmosfera. Ultimul vîrf mai important de pe Creasta Sudicã este Vîrful Pietrei (2 086 m alt.), la care ajungem dupã circa 3 ore, socotite de la Saua Grindului. Coborîrea de pe el mai prezintã un pasaj dificil care ia sfîrsit dupã circa 15 m. În continuare, poteca se apropie mult de linia crestei. În fatã vedem, acoperit cu pãdure, muntele Pietricica, prelungire cãtre sud si Pietrei Craiului. Dupã o succesiune de trei turnuri, pe care le depãsim cãtarîndu-ne, trecînd prin seile ce le despart, ajungem în zona de obîrsie a Vãii Urzicii, adîncitã în dreapta, cãtre vest. În lungul ei se contureazã poteca marcatã cu triunghi albastru a traseului 9. C. Punctul de ramificatie este semnalat cu un stîlp indicator. Ultimele obstacole ale crestei pînã în Saua Funduri, desfãsurate pe o distantã de circa 350 m, se prezintã sub forma unor coltani sau trepte usor înierbate. În coborîre peste acestia avem în dreapta o frumoasã perspectivã asupra vãilor sculptate în peretele de vest al Pietrei Craiului si al Pietricicãi, conturate prin desisul pãdurii de jnepeni crescuti pe seninãri de calcar. Descrierea etapei a III-a a traseului de creastã ia sfîrsit în Saua Funduri, iar marcajul punct rosu, în continuare foarte rar, conduce la stînga (catre est), în coborîre, alternînd cu marcajul triunghi albastru pînã la stîna din Funduri, unde ia sfîrsit.

  Traseul Zarnesti - Plaiul Foii 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zãrnesti ne orientãm la dreapta, strãbãtînd orasul pe str. 6 Martie pînã în piata centralã. Aici, în apropierea oficiului P.T.T., întîlnim douã plãci indicatoare cu marcajele ce conduc spre diferite obiective din masiv.1 Din dreptul tablelor indicatoare coborîm pe str. 1 Mai circa 200 m si, abãtîndu-ne la stînga, urcãm în lungul strãzilor Tei, Vînãtori si Toplita pînã iesim din oras. O sosea localã, prelungitã din capãtul strãzii Toplita, ne îmbie la drum spre locurile atît de frumoase ce se întrezãresc. Curînd lãsãm în stînga poteca marcatã cu semnele ce conduc spre Brîna Caprelor (trascele 3 si 3.A) si cabana Curmãtura (traseul 2.B). Dupã circa 3 km ajungem la Cîmpul Priboaiei. La dreapta noastrã, peste apa Bîrsei, se înaltã, acoperit de pãdure, vîrful Pleasa, iar în stînga, precedate de fînete, vedem coastele împãdurite ale Pietrei Mici si ale Turnului Pietrei Craiului. La 6 km de Zãrnesti întîlnim Crucea lui Gîrnitã, troitã în dreptul cãreia, pe douã sãgeti orientate în sensuri opuse, ni se dau indicatii asupra timpului de mers. Ceva mai sus de acest lor, la km 6,500, valea Bîrsa Mare primeste pe stînga pîrîul Bîrsa Fierului, pe firul cãruia conduce o vreme marcajul cu triunghi rosu spre vîrful Ciuma din muntii Tagla. Din acest punct, denumit Gura Bîrsei Fierului, marcajul bandã rosie pãrãseste uneori soseaua forestierã, scurtînd ocolurile prin poieni. Stîlpii de marcaj, dispusi la mare distantã, sînt vizibili si au directia generalã vest. În dreptul km 7,900 sîntem la punctul denumit ,,Sub Bortilã", unde sînt cîteva case pãrãsite si un saivan. Deasupra acestora se înaltã Coltul Chiliilor, în care se aflã Pestera din Coltul Chiliilor, al cãrei interior a fost folosit de cãtre refugiatii din Zãrnesti, veniti în aceste locuri în anul 1421, cînd turcii ocupaserã localitatea. La km 9 se aflã saivanul pãrãsit de la Vadul de Mijloc, iar în dreptul km 10,500, punctul denumit Gura Bîrsei, unde Bîrsa Mare primeste pe stînga pîrîul Bîrsa lui Bucur. De aici mai avem circa 35 minute pînã la cabana Plaiul Foii. Drumul forestier ne conduce cãtre stînga, însotind apa pe dreapta ei. Aceastã portiune, mai ocolitã, poate fi evitatã, urmînd vechiul terasament al trenului forestier, în lungul cãruia se mai vãd dispuse aceleasi marcaje. În dreptul km 12, Bîrsa Mare primeste pe dreapta Valea lui Rîie. La 100 m mai sus se aflã un stîlp indicator pe sageata cãruia Salvamontul anuntã cã postul de prim ajutor se aflã la un kilometru. Din dreptul stîlpului indicator cãtre stînga începe traseul 10 pe Valea Ursilor, pînã în poiana fostului refugiu Diana. Curînd, drumul, conturat pe lîngã rîu, iese în frumoasele poieni unde sînt construite clãdirile ce apartin cabanei Plaiul Foii. Clãdirea principalã este situatã pe stînga Bîrsei Mari, în punctul unde prin unirea Bîrsei Grosetului cu Bîrsa Tãmasului se formeazã Bîrsa Mare. Punctul de supraveghere si prim-ajutor Salvamont se afla în zona cabanelor anexã.

  Traseul Zarnesti - Cabana Curmatura prin Poiana Zanoaga 2.30-3 h

Din fata statiei C.F.R. Zãrnesti, cãtre dreapta, strãbatem orasul de la nord-est la sud-vest, în lungul strãzii 6 Martie; dupã circa 1 km ajungem în piata centralã, unde se aflã posta si telefoanele. În continuare, pe aceeasi stradã, întîlnim din loc în loc cîte un stîlp indicator care ne aratã drumul spre cabanele Gura Rîului si Curmãtura. Cînd am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Rîul, îl traversãm si dupã scurtã distantã ne abatem spre stînga, pe str. Rîului. În fata si cãtre dreapta se înaltã Piatra Micã, munte împãdurit pînã la crestet, iar în stînga Mãgura Micã. Apa Rîului curge în stînga, pe marginea strãzii de-a lungul cãreia urcãm. Dupã circa 40 minute de la statia C.F.R. Zãrnesti, ajungem la cabana Gura Rîului, semnalatã si de un stîlp indicator. Din dreptul acesteia suim în pantã domoalã pe drumul forestier strîns între muntii cu pantele tot mai înclinate, depãsind constructiile de captare a izvoarelor denumite "Fîntînile Domnilor", trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fîntîna lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stîlp indicator si pe o placã metalicã sînt înscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecãrui drum.Din dreptul Fîntînii lui Botorog, drumul nostru se orienteazã cãtre dreapta, fiind semnalat si de un stîlp indicator. Drumul, marcat abia de aici înainte, ne conduce în urcus domol de-a lungul Padinei lui Dãnisor, vale adîncitã în stînga noastra. Curînd traversãm valea pe malul ei drept si, urcînd de-a lungul unor serpentine largi conturate prin pãdurea de foioase, ajungem (dupã 45 minute) la un izvor, amenajat în dreapta drumului. Dincolo de acesta, locurile devin mai înclinate, iar în dreapta se adîncesc viroage prin care clipocesc pîraie firave ce îsi au izvoarele ceva mai sus. Urcusul în aceasta zonã este mai greu, dar sfîrseste dupã scurta distantã în golul ocupat de poiana Zanoaga. Abãtîndu-ne usor cãtre dreapta, urcãm în diagonalã prin marea poianã. În mijlocul ei deosebim un stîlp indicator, din dreptul cãruia, cãtre dreapta, începe traseul 17 (marcat cu punct albastru) peste Piatra Micã. Ultima portiune a traseului spre cabana Curmãtura o parcurgem prin pãdure, întrezãrind cînd si cînd abruptul rãsãritean si Creasta Nordicã a Pietrei Craiului. La iesirea din pãdure, dintr-un loc deschis, vedem în stînga Poiana din Mijloc, punctatã de cîteva case, iar la dreapta, peste molidis, Gãlbenoasa, perete de culoare ruginie, pe verticala cãruia se desfãsoarã traseul alpin denumit Fisura de Cristal. Dupã circa 3 ore de mers, socotite de la Zãrnesti, ajungem la cabana Curmãtura (1 470 m alt.), unde ia sfîrsit prima parte a traseului marcat cu bandã galbenã.

  Traseul Zarnesti - Cabana Curmatura prin Valea Crapaturii 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zãrnesti ne orientãm cãtre vest (la dreapta), urmînd str. 6 Martie pînã la piata centralã a orasului, unde identificãm harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si împrejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe douã table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborîm pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul bandã rosie. Dupã o scurta distantã ne abatem cãtre stînga pe str. Tei, urcînd în pantã pînã în dreptul casei cu numarul 10. De aici urmãm str. Vînãtorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea localã. Din dreptul ultimei case situatã pe str. Toplita, înaintãm pe sosea circa 300 m, pînã întîlnim în stînga cîteva tufe de rãchitã, punct din care pãrãsim soseaua cãtre stînga, pe un drum de tarã conturat printre culturi (stîlp indicator). Dupã acest pasaj începem un urcus desfãsurat în diagonala cãtre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Micã. Prin locurile acoperite de fînete identificãm semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternînd cu marcajul bandã galbenã. Cãlãuziti de drumul bine conturat, strãbatem de-a coasta, în urcus usor, poienile de ,,Sub Bîrc" (denumire localã pentru zona de fînete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revãrsate de la poala pãdurii. Admirînd peisajul din fatã, prelungit în lungul vãii Bîrsei Mari în zeci de planuri, ajungem dupã circa 1 1/2 orã în dreptul vãii Crãpãturii, al carei uluc adînc desparte Piatra Micã de Piatra Craiului. În acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: cãtre stînga, pe valea Crãpãturii, marcat cu bandã galbenã , si spre dreapta spre Coltii Chiliilor si zina fostului refugiu Diana. Din punctul de ramificatie ne abatem la stînga urmînd poteca noastrã, conturatã pe valea Crãpãturii, prin pãdure, angajîndu-ne într-un urcus mai sustinut. Dupã circa 900 m de mers, valea se îngusteazã, fiind strînsã între doi pereti înalti. Din acest loc urcãm multã vreme numai printre blocuri de stîncã sau zone cu grohotis, admirînd turnurile ridicate din mijlocul pãdurii sau vegetatia crescutã în lungul vãii. Dupã circa 21/2 ore de la plecarea din Zãrnesti, ajungem sub Acul Crãpãturii. Pretutindeni în aceastã portiune se gãsesc pereti înalti, pe verticala cãrora alpinistii au stabilit trasee care astãzi ne fac cinste. Nu putem uita cã primul alpinist care a stabilit escalada pe Acul Crãpãturii a fost vechiul si neobositul cercetãtor al Pietrei Craiului, Constantin (Titi) Ionescu, colaborator al lui Ion Ionescu-Dunãreanu, autorul primelor lucrari turistice referitoare la Piatra Craiului. La baza Acului Crãpãturii curge apa izvorului Sipotul Crãpãturii. Reluînd drumul, urcãm sustinut, strecurîndu-ne pe la baza cîtorva turnuri ce se succed, dincolo de care intrãm în pãdurea de molid ce ia sfîrsit la creastã. Cînd iesim la gol, sîntem în Saua Crãpãturii. Un stîlp indicator aratã ramificatia celor douã trasee marcate: cãtre dreapta spre creasta Pietrei Craiului (traseul S); cãtre stînga spre Piatra Micã (traseul 17). Fãrã ca traseul nostru sã aibã în acest loc vreo indicatic specialã, coborîm din Saua Crãpãturii, orientati jumãtate la stînga, urmãrind o potecã largã în lungul cãreia întîlnim si marcajul. Dupã circa 15 minute ajungem la cabana Curmãtura, unde prima portiune a traseului ia sfîrsit

  Traseul Zarnesti - refugiul Diana 2.30-3 h


Din fata statiei C. F. R. Zãrnesti ne orientãm cãtre vest (la dreapta), urmînd str. 6 Martie pînã la piata centralã a orasului, unde identificãm harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si împrejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe douã table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborîm pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul bandã rosie. Dupã o scurta distantã ne abatem cãtre stînga pe str. Tei, urcînd în pantã pînã în dreptul casei cu numarul 10. De aici urmãm str. Vînãtorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea localã. Din dreptul ultimei case situatã pe str. Toplita, înaintãm pe sosea circa 300 m, pînã întîlnim în stînga cîteva tufe de rãchitã, punct din care pãrãsim soseaua cãtre stînga, pe un drum de tarã conturat printre culturi (stîlp indicator). Dupã acest pasaj începem un urcus desfãsurat în diagonala cãtre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Micã. Prin locurile acoperite de fînete identificãm semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternînd cu marcajul bandã galbenã. Cãlãuziti de drumul bine conturat, strãbatem de-a coasta, în urcus usor, poienile de ,,Sub Bîrc" (denumire localã pentru zona de fînete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revãrsate de la poala pãdurii. Admirînd peisajul din fatã, prelungit în lungul vãii Bîrsei Mari în zeci de planuri, ajungem dupã circa 11/2 orã în dreptul vãii Crãpãturii, al carei uluc adînc desparte Piatra Micã de Piatra Craiului. În acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: cãtre stînga, pe valea Crãpãturii, se desfãsoarã în continuare traseul 2. B, marcat cu bandã galbenã (care conduce la cabana Curmãtura), si itinerarul pînã baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crãpãturii, drumul nostru traverseazã aceastã vale si pãtrunde în Padina lui Man, din cuprinsul cãreia, la circa 520 m distantã, începe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. - 1 orã si 40 minute de la Zãrnesti, traseul 18). De aici, la circa 160 m distantã, trecem prin dreptul "Cuptorului din Padina lui Man"1, care nu se vede, fiind ascuns de rariste. Prin aceste locuri odihnitoare, poteca noastrã urcã în panta domoalã, intersectînd la diferite distante Padina Chicerii si Padina Calului si încã douã-trei viroage prin care curge apã. La sfîrsitul intervalului intrãm în poiana de sub Saua Chiliilor, pe care o identificãm dupã izvorul din dreptul potecii si dupã crucile ridicate atît aici, cît si pe vîrful unei stînci aflate mai sus, în dreapta. Deasupra poienii vedem Coltul Chiliilor (1 125 m alt.), vîrf acoperit pînã în crestet cu pãdure. Izvorul din poiana de sub Saua Chiliilor este situat la circa 1080 m alt.; din dreptul lui se ramificã spre dreapta traseul nemarcat spre pestera din Coltul Chiliilor, unde oamenii refugiati în urma invaziei otomanc din anul 1421 au amenajat un schit, existent si astãzi. Continuînd drumul, urcãm în Saua Chiliilor, micã punte de legãturã între Coltul Chiliilor si abruptul Pietrei Craiului. Curînd intrãm în pãdure, dupã o distantã de circa 450 m, întîlnim ramificatia marcatã cu semnul cruce rosie a traseului 19, care conduce prin Padina Sindileriei (1 240 m alt.; 2 ore si 10 minute de la Zãrnesti). De la ramificatia mentionatã începem un urcus sustinut, desfãsurat în serpentine scurte prin zmeuris si lãstãrisuri. Dupã circa 650 m, socotiti din dreptul stîlpului indicator al Padinei Sindileriei, ajungem în punctul de intrare spre Padina Închisã (1 290 m alt.), o vale de abrupt, în cuprinsul cãreia alpinistii din Zãrnesti au stabilit cele mai lungi si dificile trasee din întregul masiv. Itinerarul prin Padina Închisã nu este marcat, fiind accesibil numai turistilor obisnuiti cu cãtãrarea pe stînci si alpinistilor. Pentru Padina Închisã, vezi artera de bazã indice 23. Ultimii 600 m ce ne mai despart de zona fostului refugiu Diana îi parcurgem în lungul unei poteci al cãrei parcurs se domoleste spre sfîrsit. În poiana Curmãtura Prãpãstiilor, 1 510 m alt., unde a fost refugiul Diana, ajungem dupã circa 3 ore de drum. Aici se încheie prima portiune a drumului nostru.

  Traseul Zarnesti - Cabana Curmatura prin Prapastiile Zarnestiului 2.30-3.30 h

Din fata statiei C.F.R. Zãrnesti, cãtre dreapta, strãbatem orasul de la nord-est la sud-vest, în lungul strãzii 6 Martie; dupã circa 1 km ajungem în piata centralã, unde se aflã posta si telefoanele. În continuare, pe aceeasi stradã, întîlnim din loc în loc cîte un stîlp indicator care ne aratã drumul spre cabanele Gura Rîului si Curmãtura. Cînd am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Rîul, îl traversãm si dupã scurtã distantã ne abatem spre stînga, pe str. Rîului. În fata si cãtre dreapta se înaltã Piatra Micã, munte împãdurit pînã la crestet, iar în stînga Mãgura Micã. Apa Rîului curge în stînga, pe marginea strãzii de-a lungul cãreia urcãm. Dupã circa 40 minute de la statia C.F.R. Zãrnesti, ajungem la cabana Gura Rîului, semnalatã si de un stîlp indicator. Din dreptul acesteia suim în pantã domoalã pe drumul forestier strîns între muntii cu pantele tot mai înclinate, depãsind constructiile de captare a izvoarelor denumite "Fîntînile Domnilor", trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fîntîna lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stîlp indicator si pe o placã metalicã sînt înscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecãrui drum. De la Fîntîna lui Botorog urmãm soseaua forestierã în continuare. Dupã scurtã distantã lãsãm în stînga Podul Mãgurii (DC 57), iar la circa 150 m de acesta poteca marcatã cu cruce rosie a traseului 4.B, care conduce în punctul ,,La Table". De la fîntînã, în amonte pe sosea, începe sã aparã semnul nostru - bandã albastrã - dispus pe copaci sau pe stînci, alãturi de marcajul cruce rosie (traseul 4). Dupã circa 1 km de la Fîntîna lui Botorog intrãm în Prãpãstii, denumite uneori si Prãpãstiile Zãrnestilor. Peisajul aspru si impresionant din aceste chei stîrneste curiozitatea, ochiul drumetului descoperã la tot pasul forme de relief frumoase si variate1. Intr-un jgheab îngust curge Rîul Zãrnestilor. Cursul lui firav, inexistent uneori, ne poartã gîndul spre vremea cînd, puternic si nãvalnic, a lucrat timp de milenii pentru a finisa ceea ce se numeste astãzi Prãpãstiile. În locul zgomotelor de lupta dintre apã si munte, ne întîmpinã acum freamãtul pãdurii si, atunci cînd are apã, sopotul aproape imperceptibil al pîrîului. Prin amenajarea drumului forestier, traseul prin Prãpãstii poate fi parcurs si cu automobilul pe o distantã de circa 8 km. Dupã 2 ore de drum de la Zãrnesti ajungem la confluenta Rîului Zãrnestilor cu Vlãdusca (1000 m alt.). Aici se ramificã spre stînga traseul 4, marcat cu semnul cruce rosie, în lungul vãii Vlãdusca. Din punctul de confluentã, drumul nostru continuã cãtre dreapta prin chei. Peretele ce formeazã flancul drept al vãii apartine Piscului Mãrtoiu, picior de munte alungit din abruptul rãsãritean al Pietrei Craiului, iar cel din stînga este al Zãnoagei. Dupã scurtã distantã trecem pe la gura vãii Zãnoagei, adîncitã în dreapta (stînga vãii), dincolo de care, la cîteva sute de metri, ajungem la confluenta vãii Curmãturii cu valea Cheii, ultima denumitã de localnici valea Brusturetului. Din gura vãii Curmãturii avem douã posibilitãti de a continua ascensiunea: pe traseul vechi; pe traseul nou. Poteca de pe traseul vechi urmeazã firul vãii Curmãturii circa 60 m apoi, fãrã alt reper, se angajeazã în urcus direct pe versantul drept al vãii (stînga cum urcãm) si rãzbeste dupã o vreme pe culmea piscului Coltului Scris, unde se uneste cu traseul nou, ce vine din stînga, din valea Cheii. Parcursul traseului nou urmeazã drumul forestier de pe valea Cheii, zisã si a Brusturetului. Dupã circa 1 km pãrãseste valea Cheii, marcajul conducînd cãtre dreapta, pe un drum secundar. Acesta încinge initial tot versantul estic al Piscului Curmãturii si, cînd trece pe cel nordic, face jonctiunea cu traseul vechi. Din punctul de jonctiune a traseelor, drumul, în urcus usor, are directia generalã nord. El rãmîne în preajma liniei de cumpãnã a Piscului Curmãturii pînã în apropierea poienii Curmãtura, unde se aflã si stîna veche. Un stîlp indicator, aflat în apropierea stînei, aratã ramificatia traseelor spre satul Pestera (traseul 16) si punctul ,,La Table" (traseul 15). Orientati cãtre dreapta, pe lîngã stînã, coborîm de-a coasta prin pãdure, traversînd cîteva pîraie. La capãtul acestui pasaj, ajungem în valea Curmãturii, unde poteca, orientatã la stînga, în lungul vãii, urcã pînã la marginea pãdurii de molid ce se vede în fatã. Înainte de a intra în pãdure, se ramificã spre stînga traseul 14, care conduce prin Padinile Frumoase, la Creasta Nordicã, în preajma refugiului de la Vîrful Ascutit. De la intrarea în pãdure, poteca se orienteazã cãtre dreapta, ajungînd (dupã circa 120 m) la cabana Curmãtura, unde prima portiune a drumului ia sfîrsit. De mentionat ca se poate merge si pe traseul vechi intrarea facandu-se in apropiere de marcajul de intrare(inceperea urcarii din Prapastii) pe acest traseu acest traseu fiind nemarcat(mai sunt urmele marcajului vechi) dar foarte frumos.

  Traseul Zarnesti - Poiana Vladusca - "La Table" 3.30-4.30 h

Din fata statiei C.F.R. Zãrnesti, cãtre dreapta, strãbatem orasul de la nord-est la sud-vest, în lungul strãzii 6 Martie; dupã circa 1 km ajungem în piata centralã, unde se aflã posta si telefoanele. În continuare, pe aceeasi stradã, întîlnim din loc în loc cîte un stîlp indicator care ne aratã drumul spre cabanele Gura Rîului si Curmãtura. Cînd am ajuns la podul construit peste valea prin care curge Rîul, îl traversãm si dupã scurtã distantã ne abatem spre stînga, pe str. Rîului. În fata si cãtre dreapta se înaltã Piatra Micã, munte împãdurit pînã la crestet, iar în stînga Mãgura Micã. Apa Rîului curge în stînga, pe marginea strãzii de-a lungul cãreia urcãm. Dupã circa 40 minute de la statia C.F.R. Zãrnesti, ajungem la cabana Gura Rîului, semnalatã si de un stîlp indicator. Din dreptul acesteia suim în pantã domoalã pe drumul forestier strîns între muntii cu pantele tot mai înclinate, depãsind constructiile de captare a izvoarelor denumite "Fîntînile Domnilor", trecem prin cariera de exploatare a calcarului si ajungem la Fîntîna lui Botorog, izvor semnalat pe dreapta drumului. Pe un stîlp indicator si pe o placã metalicã sînt înscrise numele diferitelor obiective ale traseelor turistice, timpul de mers si marcajul fiecãrui drum.La micã distantã de Fîntîna lui Botorog se ramificã din sosea, spre stînga, drumul comunal 57 spre Mãgura, iar ceva mai sus poteca pentru traseul turistic 4. B (marcaj cruce rosie), care conduce în punctul "La Table" prin satul Pestera. Mai sus de ramificatiile citate apar semnele drumului nostru spre valea Vlãdusca, alãturi de cel cu bandã albastrã. Dupã circa 1 300 m pe sosea, de la Fîntîna lui Botorog, intrãm în Prãpãstii, chei denumite si Prãpãstiile Zãrnestilor. Peretii ridicati deasupra noastra sînt atît de apropiati, încît soseaua si albia vãii abia se pot strecura pe sub ei. Ceva mai sus, valea se deschide, lãsînd lumina sã se reverse peste prãvãlisurile sãlbatice. Scãpati pentru o vreme de strînsoarea cheilor, lãsãm ochiul sã cerceteze seninãrile albe, zãbovind în dreptul grotelor învãluite de mister, agãtate la mare înãltime deasupra soselei. În peretele din stînga noastrã, denumit peretele nord-vestic al muntelui Toanchesx, ca de altfel si în cel vecin, sînt stabilite numeroase trasee alpine. La circa 5 km amonte de cabana Gura Rîului, întîInim casele lucrãtorilor forestieri, aflate la confluenta vãii Vlãdusca cu Rîul. De aici, marcajul bandã albastrã se ramificã, continuînd la dreapta prin Prãpãstii spre cabana Curmãtura (traseul 3. D). Noi urmãm drumul forestier ramificat cãtre stînga si, condusi de marcajul cruce rosie, urcãm pe valea Vlãdusca. În stînga, drumul este mãrginit de peretele Dosul Steghioarei, iar în dreapta de culmea împãduritã a piciorului Mãrtoiu, alungit cãtre est din abruptul rãsãritean al Pietrei Craiului. Desi sîntem la micã altitudine (la circa 1 000 m), locurile au un aspect de munte înalt si sãlbatic. Dupã un urcus mai domol ajungem în portiunea unde Vlãdusca îsi apropie peretii. Aici, înainte de realizarea drumului forestier, erau douã chei: Cheia Vlãdusca si, mai sus, aproape miniaturalã, Cheia Pisicii. Acum, în locul potecii ce strãbãtea cheile, este un drum forestier care a schimbat peisajul locurilor. Dupã circa 20 minute socotite din Prãpãstii, Vlãdusca primeste pe dreapta un afluent. El îi dãruieste apa adusã de undeva din pãdurile Toanchesului, chiar în punctul unde traseul 16, marcat cu triunghi galben între satul Pestera si cabana Curmãtura, intersecteazã valea. De la ramificatie, drumul urmeazã albia vãii Vlãdusca, trecînd printr-o poienitã în cuprinsul cãreia se aflã douã case pentru muncitori. Din dreptul lor se desprinde cãtre stînga, peste Piscul Martoiului, în Prãpãstii, drumul forestier care conduce tot la Zãrnesti. Traseul nostru strãbate în continuare o zona împãduritã din care uneori mai putem privi înapoi spre creasta Pietrei Craiului. Bucuria aceasta este de scurtã duratã, deoarece valea se îngusteazã, iar talvegul ei, adîncit între maluri, rãmîne multã vreme umbrit de perdeaua pãdurii. În aceastã portiune, orientarea este mai dificilã, deoarece o potecã nemarcatã ne tenteazã sã urmãm firul vãii cãtre dreapta. Nu o urmãm, cãci traseul marcat pãrãseste valea cãtre stînga, urcînd în diagonalã prin pãdure. Pornind în directia amintitã, urmãm malul drept al Vlãduscãi (stînga cum urcãm), a cãrei albie roasã de ape o vedem jos. Dupã 20 minute de mers, de la ramificatia nemarcatã, poteca intersecteaxã firul Vlãduscãi chiar în punctul unde mai primeste din dreapta un afluent. Urmeazã cîteva ocoluri mici prin raristi, dupã care intrãm în poiana Vlãdusca, inundatã de luminã si acoperitã de covorul verde al ierbii. Aici ne apar în toatã splendoarea prãvãlisurile de piatrã albã ale Pietrei Craiului, muntele celor mai variate peisaje din Carpatii nostri. Din acest loc, poala versantului rãsãritean al masivului dezvãluie privirii pãsuni întinse, cutreierate vara de oile cu sãlasul la stînele din Vlãdusca. În continuare ocolim poiana pe marginea de jos, pînã la stîlpul mdicator, unde pe o sãgeatã se dau explicatii asupra drumului. De aici se ramificã la dreapta marcajul triunghi rosu spre cabana Curmãtura (traseul 15. C). Condusi de marcajul nostru, alternat de-aici înainte cãtre sud si cu semnul triunghi rosu, strãbatem mai multe luminisuri, între care unul traversat de Sistoaca Baciului, pîrîias cu apã limpede, dincolo de care ajungem în capãtul sudic al poienii Vlãdusca, punctul ,,La Table", unde se ramificã 8 trasee turistice. Pentru a usura orientarea pe traseele de legãturã, încheiem descrierea primei pãrti a traseului în acest loc. Punctul ,,La Table" se afla în capãtul de sus (sudic) al poienii Vlãdusca.

  Traseul Zarnesti - Padina Hotarului 2.30-3.30 h

Din fata statiei C. F. R. Zãrnesti ne orientãm cãtre vest (la dreapta), urmînd str. 6 Martie pînã la piata centralã a orasului, unde identificãm harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si împrejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe douã table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborîm pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul bandã rosie. Dupã o scurta distantã ne abatem cãtre stînga pe str. Tei, urcînd în pantã pînã în dreptul casei cu numarul 10. De aici urmãm str. Vînãtorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea localã. Din dreptul ultimei case situatã pe str. Toplita, înaintãm pe sosea circa 300 m, pînã întîlnim în stînga cîteva tufe de rãchitã, punct din care pãrãsim soseaua cãtre stînga, pe un drum de tarã conturat printre culturi (stîlp indicator). Dupã acest pasaj începem un urcus desfãsurat în diagonala cãtre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Micã. Prin locurile acoperite de fînete identificãm semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternînd cu marcajul bandã galbenã. Cãlãuziti de drumul bine conturat, strãbatem de-a coasta, în urcus usor, poienile de ,,Sub Bîrc" (denumire localã pentru zona de fînete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revãrsate de la poala pãdurii. Admirînd peisajul din fatã, prelungit în lungul vãii Bîrsei Mari în zeci de planuri, ajungem dupã circa 1 1/2 orã în dreptul vãii Crãpãturii, al carei uluc adînc desparte Piatra Micã de Piatra Craiului. În acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: cãtre stînga, pe valea Crãpãturii, se desfãsoarã în continuare traseul 2. B, marcat cu bandã galbenã (care conduce la cabana Curmãtura), si itinerarul pînã baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crãpãturii, drumul nostru traverseazã aceastã vale si pãtrunde în Padina lui Man, din cuprinsul cãreia, la circa 520 m distantã, începe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. - 1 orã si 40 minute de la Zãrnesti, Situatã pe versantul nordic al Pietrei Craiului, valea de abrupt denumitã Padina Hotarului reprezintã linia unui itinerar turistic marcat care urcã direct la Creasta Nordicã a masivului, sfîrsind nu departe de vîrful Turnu (1923 m alt.).Pentru a nu produce confuzii, precizãm cã valea se numeste Padina Hotarului si nu Hotarelor, iar traseul nu sfîrseste pe vîrful Turnul, ci mai jos de acesta (cãtre est) cu circa 75 m diferentã de nivel. Condusi de marcajul nostru (cruce albastrã), pãrãsim marea poiana denumitã Padina lui Man si urcînd domol prin raristi, ne apropiem de pãdure. Pe un copac, o sãgeatã aratã directia de mers. Curînd intrãm în pãdure, strãbãtînd locuri acoperite cu multã vegetatie, prin care drumul nostru este bine conturat. Mai sus, valea strînsã între doi pereti ia aspectul unui culoar îngust, cu pante puternic înclinate. Prin aceste locuri vedem pe malul stîng al vãii (dreapta noastrã), gura unei pesteri. Pe un perete, identificãm semnul care se întrebuinteazã pe hãrti pentru a indica pesterile. Sîntem la PESTERA din Padina Hotarului, situatã la circa 1 150 m alt. În interiorul ei, dupã 3-4 m, întîlnim o treaptã înaltã si alunecoasã, care ia sfîrsit printr-un ,,fund de sac". Dupã ce am fãcut un popas la micuta grotã, continuãm ascensiunea pe sub Peretele din Padina Hotarului, ale cãrui prãvãlisuri verticale, ridicate pe stînga vãii, sînt strãbãtute de cîteva fisuri discontinue. Ele formeazã în ansamblu linia unor trasee alpine recomandate celor dornici de escalade în premierã. Dincolo de acestea, locurile se înãspresc. Pe vale întîlnim Sãritoarea de la Grote, treaptã de piatrã peste care trecem cãtãrîndu-ne. În dreapta, printre spãrturi si bolovani, se zãreste Pestera de sub Perete, grotã ceva mai mare decît precedenta. Pentru a evita un obstacol mai dificil, pãrãsim firul vãii, urcînd 200 m distantã în lungul unui scoc situat în dreapta. Apoi, prin intermediul unei brîne, trecem spre stînga si revenim în talvegul Padinei Hotarului. Printre flori si ierburi urmãrim poteca, urcînd cãtre spinarile ridicate în fata noastrã, dintre care se evidentiazã vîrful Turnul. La 1 800 m alt. ajungem în punctul unde valea îsi rãzleteste firele de obîrsie. Din acest loc, poteca se desfasoarã pe firul din stînga noastrã. O lume de turnuri si creste se ridicã deasupra pãdurii, formînd, împreunã cu flora si vegetatia scundã crescutã prin luminisuri, cea mai frumoasã zonã a parcursului. Dupã 150 m diferentã de nivel ajungem la limita de jos a unei pãduri de jnepeni. Din acest loc, drumul nostru, închis uneori de ramurile copacilor cu trunchiuri scrijelite, ne poartã numai prin tufãrisuri pînã la linia crestei, unde ia sfîrsit. De aici coborîm spre stînga circa 45 minute si ajungem la cabana Curmãtura.

  Traseul Zarnesti - Padina Sindileriei - Varful Turnu 3-4 h

Din fata statiei C. F. R. Zãrnesti ne orientãm cãtre vest (la dreapta), urmînd str. 6 Martie pînã la piata centralã a orasului, unde identificãm harta traseelor turistice marcate din masivul Piatra Craiului si împrejurimi, precum si o serie de explicatii scrise pe douã table indicatoare. Din dreptul tablelor indicatoare, coborîm pe str. 1 Mai, condusi initial de marcajul bandã rosie. Dupã o scurta distantã ne abatem cãtre stînga pe str. Tei, urcînd în pantã pînã în dreptul casei cu numarul 10. De aici urmãm str. Vînãtorilor si apoi str. Toplita, care se prelungeste la iesirea din oras cu o sosea localã. Din dreptul ultimei case situatã pe str. Toplita, înaintãm pe sosea circa 300 m, pînã întîlnim în stînga cîteva tufe de rãchitã, punct din care pãrãsim soseaua cãtre stînga, pe un drum de tarã conturat printre culturi (stîlp indicator). Dupã acest pasaj începem un urcus desfãsurat în diagonala cãtre dreapta, pe coastele muntelui Piatra Micã. Prin locurile acoperite de fînete identificãm semnul drumului nostru, dispus pe lespezi sau copaci, alternînd cu marcajul bandã galbenã. Cãlãuziti de drumul bine conturat, strãbatem de-a coasta, în urcus usor, poienile de ,,Sub Bîrc" (denumire localã pentru zona de fînete de pe versantul nordic al Pietrei Mici), revãrsate de la poala pãdurii. Admirînd peisajul din fatã, prelungit în lungul vãii Bîrsei Mari în zeci de planuri, ajungem dupã circa 1 1/2 orã în dreptul vãii Crãpãturii, al carei uluc adînc desparte Piatra Micã de Piatra Craiului. În acest punct, la 980 m alt., drumurile se despart: cãtre stînga, pe valea Crãpãturii, se desfãsoarã în continuare traseul 2. B, marcat cu bandã galbenã (care conduce la cabana Curmãtura), si itinerarul pînã baza arterei (indice 22). De la ramificatia traseului, pe valea Crãpãturii, drumul nostru traverseazã aceastã vale si pãtrunde în Padina lui Man, din cuprinsul cãreia, la circa 520 m distantã, începe marcajul prin Padina Hotarului (1 015 m alt. - 1 orã si 40 minute de la Zãrnesti.De aici, la circa 160 m distantã, trecem prin dreptul "Cuptorului din Padina lui Man"1, care nu se vede, fiind ascuns de rariste. Prin aceste locuri odihnitoare, poteca noastrã urcã în panta domoalã, intersectînd la diferite distante Padina Chicerii si Padina Calului si încã douã-trei viroage prin care curge apã. La sfîrsitul intervalului intrãm în poiana de sub Saua Chiliilor, pe care o identificãm dupã izvorul din dreptul potecii si dupã crucile ridicate atît aici, cît si pe vîrful unei stînci aflate mai sus, în dreapta. Deasupra poienii vedem Coltul Chiliilor (1 125 m alt.), vîrf acoperit pînã în crestet cu pãdure. Izvorul din poiana de sub Saua Chiliilor este situat la circa 1080 m alt.; din dreptul lui se ramificã spre dreapta traseul nemarcat spre pestera din Coltul Chiliilor, unde oamenii refugiati în urma invaziei otomanc din anul 1421 au amenajat un schit, existent si astãzi. Continuînd drumul, urcãm în Saua Chiliilor, micã punte de legãturã între Coltul Chiliilor si abruptul Pietrei Craiului. Curînd intrãm în pãdure, dupã o distantã de circa 450 m, întîlnim ramificatia marcatã cu semnul cruce rosie a traseului nostru.Pentru a nu produce confuzii, precizãm cã denumirea corectã a vãii este Padina Sindileriei si nu Sindrileriei sau Sindilãriei. Itinerarul a fost marcat anterior cu vopsea albastrã, reprezentînd o scarã, vizibilã si astãzi pe alocuri. Traseul era denumit "Leiterschlucht", nume utilizat astãzi tot mai rar. Din dreptul stîlpului indicator, ne abatem usor la stînga, identificînd prin pãdure marcajul cruce rosie, dispus pe copaci. Poteca se contureazã treptat, conducîndu-ne dupã circa 10 minute la limita inferioarã a abruptului, loc din care, cãtre dreapta, printr-un lãstãris sãlbatic, strãbatem o distantã de cîteva sute de metri. Dincolo de aceastã zonã iesim la gol. În fatã vedem deschiderea vãii de abrupt denumitã Padina Sindileriei, strînsã de cei doi pereti care o mãrginesc. La intrarea pe firul vãii, întîlnim ,,Sãritoarea Scãrii", pe care trebuie sã o depãsim prin cãtãrare. Lantul de sprijin, montat special, usureazã trecerea peste cei 4-5 m ai obstacolului. Deasupra sãritorii, poteca, tot mai bine conturatã, urcã 120 m diferentã) se înaltã Peretele Sindileriei, zid de calcare striat de numeroase fisuri, în lungul cãrora alpinistii au stabilit cîteva trasee alpine (vezi capitolul ,,Alpinism"). La capãtul acestui pasaj, valea se deschide mult. Prin grohotisurile revãrsate ca o avalansã, înaintãm greu cãtre Cetatea Sindileriei, aglomerare masivã de turnuri si creste, la confluenta firelor de obîrsie ale Padinei Sindileriei, în dreptul cãreia ajungem dupã un urcus de 110 m diferentã de nivel, socotind de la limita de sus a vegetatiei. Traversînd valea pe sub Cetatea Sindileriei cãtre stînga, pe malul ei drept, identificãm o sãgeatã de directie si semnul drumului care în continuare ne conduce în urcus încã 50 m diferentã de nivel. Pasajul ia sfîrsit în punctul unde valea se ramificã din nou. În dreapta continuã Vîlcelul Acului din Padina Sindileriei (acul se vede în dreapta, înãltat din lumea de turnuri ale Cetãtii Sindileriei), iar în stînga Vîlcelul Secundar al Sindileriei, în lungul cãruia urcãm pînã într-o strungã, întîlnitã pe creasta ce desparte Padina Calului de cea a Sindileriei. Urmeazã cea mai dificilã portiune a traseului, cu multe greutãti la orientare. Din strunga mentionatã mai sus ne abatem putin la dreapta si, printr-un culoar mãrginit de jnepeni, urcãm pe lîngã peretele turnului înãltat în stînga. Dupã circa 80 m sîntem la baza unui mic perete, unde semnul drumului este dispus pe stînci, alãturi de scara desenata cu vopsea albastrã (vechiul semn drumului). Din acest loc, marcajul nu mai apare multã vreme. Fãrã sã ne alarmãm, urcãm peretele din fatã, cãtãrîndu-ne fãrã dificultãti 8-10 m înãltime. Pasajul ia sfîrsit pe o muchie, a cãrei linie o urmãm în continuare cãtre dreapta 250 m, urcînd peste mici obstacole sau ocolind pîlcurile de jnepeni. Intervalul sfîrseste într-un punct de unde, cãtre dreapta, putem coborî într-un vîlcel nãpãdit de jnepenisuri. Ajunsi în albia vîlcelului, ne orientãm la stînga pe fir si urcãm sustinut, luptînd cu pãdurea de jnepeni care ne închide calea. În aceastã portiune apare marcajul care uneori deviazã 2-3 m în stînga sau în dreapta vîlcelului, dar nu mai mult. Dupã un urcus de 120 m diferentã de nivel socotiti din strungã, hãtasul se întrerupe. Din acest loc urmãrim poteca spre dreapta înca 3-4 m si apoi strãbatem perdeaua de jnepeni ce ne stã în cale pe o distantã de 20 m. Dincolo de aceasta ne deplasãm cãtre stînga spre saua vizibil conturatã pe linia unei muchii. Pe muchie înaintãm, catãrîndu-ne. Treptat, muchia se lãteste. Dupã cîteva sute de metri, ea se orienteazã la stînga, întrerupîndu-se într-o strungã nu prea adînca, la care coborîm depãsind un mic pasaj expus. În stînga strungii se adîncesc firele de obîrsie ce formeazã Padina Hotarului, iar în dreapta portiunea superioarã a Padinei Sindileriei, vastã îngrãmãdire de turnuri si creste, prin care am trecut în drumul nostru din portiunea inferioarã. Din strunga amintitã, creasta se continuã în urcus sustinut, prezentînd douã rupturi de pantã de cîte 5-6 m, pe care le depãsim prin cãtãrare. În ultima parte a traseului, pînã pe vîrful Turnul (1 923 m), urcãm o muchie înierbatã si presãratã cu jnepenis scund. Vîrful Turnul este marcat de un stîlp metalic pe care sînt fixate sãgeti si o tablã cu explicatia pentru traseele turistice ramificate din acest punct. (traseul 8); cabana Curmãtura.

Traseele turistice sunt preluate de pe siteul crai.carpati.org.